Rolul magneziului (Mg) în organism

Magneziul este un mineral esenţial ce ocupă locul patru ca răspândire în organismul uman după calciu, fosfor şi potasiu. Corpul unui adult conţine între 25-30 grame de magneziu şi din această cantitate aproximativ 65% se găseşte în sistemul osos şi în dinţi sub formă de săruri anorganice, alături de calciu şi fosfor, 25% în sistemul muscular, iar restul este răspândit în inimă, ficat, rinichi, tub digestiv şi plasmă. Plasma conţine 2,4 mg/100ml, din care ~75% sub formă ionizată, restul se găseşte sub formă proteică.

În tabelul periodic al elementelor magneziul este un element metalic, ce are simbolul Mg şi numărul atomic 12. Se găseşte din abundenţă în scoarţa solidă terestră (~2% din masa acesteia) fiind al optulea element şi al treilea metal după aluminiu şi fier. Tot a treia poziţie o are şi în compoziţia sărurilor din apa mării. Este un metal foarte rezistent, de culoare alb-argintie, mult mai uşor decât aluminiu, iar atunci când interacţionează cu azotul şi dioxidul de carbon, arde cu o flacără albă, foarte luminoasă şi este greu de stins.

Denumirea de magneziu provine din cuvântul grecesc “Μαγνήσια”. În jurul anului 600 înaintea erei noastre pe teritoriul Greciei Antice, la Magnesia din regiunea Tessalia, a fost descoperit un minereu care avea proprietatea de a atrage fierul. Minereu a primit numele de “magnesia lithos”, adică “piatra de Magnesia”, iar fenomenul magnetism. De la numele acestei regiuni, bogată în zăcăminte magnetice, vine şi numele elementelor chimice magneziu şi mangan. 

Fizicianul scoţian Joseph Black, profesor de medicină şi chimie la Universitatea din Glasgow (unde l-a avut ca discipol pe James Watt), a observat că magnesia alba (MgO) nu era acelaşi lucru cu varul nestins (CaO) şi astfel a identificat pentru prima oară magneziul ca element în anul 1755. În 1808 Sir Humphry Davy obţine pentru prima dată magneziu pur, iar în 1831, A.A.B. Bussy l-a preparat într-o formă legată (clorură de magneziu şi potasiu).

După potasiu magneziul este mineralul cel mai important dintre mineralele intracelulare în metabolismul energetic. Activează numeroase enzime necesare metabolismului proteinelor, glucidelor, lipidelor. Are rol fundamental în transmisia neurochimică a muşchilor, în diviziunea celulară şi în toate reacţiile cu fosfaţii. Permite transmiterea normală a impulsurilor între fibrele nervoase.

Este un cofactor esenţial pentru funcţionarea celulelor şi contribuie la activarea a peste 100 de enzime. Influenţează peste 300 de procese energetice în toate organele şi ţesuturile. Are proprietăţi antioxidante, protejând celulele organismul uman de efectele nocive datorate poluării, emisiilor periculoase de noxe, fumului de ţigară la care se adaugă alimentele conservate şi procesate. Reduce nivelul de APM care duce la moartea celulară.

Magneziul contribuie la reglarea relaxării şi contraţiei musculaturii, motiv pentru care i se mai spune mineralul relaxării. Mai este cunoscut şi sub numele de mineralul antisres, deoarece împreună cu vitamina B1 (tiamina) şi cu vitamina B12 (cianocobalamina) ajută nervii şi creierul să funcţioneze la capacitatea optimă. Este esenţial sistemului imunitar în producţia imunoglobulinelor de către limfocitele B. În afecţiuni respiratorii ajută la dilatarea bronhiilor şi a bronhospasmului.

Alături de calciu devine un calmant şi contribuie la dezvoltarea limfocitelor T. Magneziul este antagonist calciului în funcţia cardiovasculară, iar o cantitate mărită de calciu va determina o eliminare accentuată a magneziului în urină. Este de un real folos în obstretică şi ginecologie unde se foloseste ca tratament dacă apar complicaţii în perioada sarcinii sau la naştere.  Împreună cu acidul folic şi cu acidul pantotenic ajută femeile gravide să dezvoltate normal fătul.

Este mult mai bine asimilat atunci când este asociat cu vitamina A, vitamina B 6, calciu şi fosfor. Eficientizează acţiunea vitaminei C, vitaminei E şi a vitaminelor B. În combinaţie cu zincul, cromul şi seleniul, îmbunătăţeşte acţiunea celulelor beta din țesutul pancreatic. Poate servi drept pansament gastric folosit sub formă de săruri (carbonat, oxid sau hidroxid). Eliberează muşchii şi ţesuturile inflamate de surplusul de apă dacă este utilizat sub formă de sulfat de magneziu pentru baia picioarelor.

Alte roluri ale magneziului în organism

 -       reglează permeabilitatea celulară;

-        ajută la formarea oaselor şi dinţilor puternici;

-        previne efectele perverse ale stresului;

-        reduce irascibilitatea;

-        luptă împotriva depresiei;

-        asigură un ritm constant al bătăilor inimii;

-        îmbunătăţeşte oxigenearea miocardului;

-        previne apariţia infarctului de miocard;

-        reduce durerile provocate de angină;

-        favorizează o presiune normală a sângelui;

-        previne complicaţiile vasculare în diabetul zaharat;

-        acţionează ca laxativ;

-        ajută în caz de indigestie;

-        favorizeză elminarea fierii din vezica biliară în intestine;

-        ajută la regenerarea ficatului;

-        împiedică depunerile de calciu în rinichi şi bilă;

-        previne apariţia hipertensiunii arteriale;

-        ajută trombocitele împotriva trombozei;

-        ajută digestia, previne constipaţia;

-        influenţează pozitiv reproducerea;

-        împiedică opacifierea cristalinului;

-        îndepărtează simptomele negative ale menstruaţiei;

-        previne complicaţiile gravidei şi naşterea prematură;

-        stimulează fertilitatea masculină;

-        alături de vitamina C îmbunătăţeşte calitatea spermei;

-        ajută la fixarea calciului;

-        luptă împotriva cancerelor (cancerul de sân);

Doza zilnică recomandată (DZR)

Aportul de magneziu se stabileşte în funcţie de vârstă, sex, stare de sănătate.

Sugari, între 0 luni şi 5 luni: 40 mg/zi

Sugari, între 6 luni şi 11 luni: 60 mg/zi

Copii, între 1-3 ani: 80 mg/z

Copii, între 4-6 ani: 120 mg /zi

Copii, între 7-10 ani: 170mg /zi.

De la această vârstă dozajul creşte progresiv, încât la majorat se ajunge la 300 mg. Necesarul femeilor este uşor scăzut (280 mg) faţă de cel al bărbaţilor (350 mg). Femeile însărcinate şi cele care alăptează au nevoie de o cantitate mai mare (355-450mg).

Surse naturale de magneziu

În funcţie de cantitatea de magneziu deja existentă în corpul unei persoane, de cantitatea şi calitatea apei, de tipul alimentelor consumate, intestinul subţire absoarbe între 30%-70%, restul fiind eliminat prin fecale. Acest procent poate fi redus datorită prezenţei calciului, fitatelor şi lipidelor sau mărit cu ajutorul vitaminei D şi a lactozei. O dietă bogată în magneziu ajută la scăderea tensiunii arteriale, mai ales în cazul unui diabet insuluino – rezistent.

Alimente bogate în magneziu, mg %: tărâţe de orez 781 mg, alge uscate 770 mg, seminţe de bumbac 721 mg, coriandru uscat 694 mg, arpagicul uscat 640 mg, seminţe de dovleac 534 mg, cacaua 420 mg, nuci de Brazilia 410, floarea soarelui 390 mg, făină de soia 369 mg, seminţe de susan prajite 346 mg, ciocolată neagră 320 mg, migdale 275 mg, amaranth 266 mg, caju 258 mg, orez sălbatic şi ovăz 177 mg, alune 150 mg, orez 143 mg, orz 133 mg, nuci 132 mg, mei 114 mg, grâu 93 mg, făină neagră 86 mg, smochine proaspete 85 mg, castane 83 mg, sfecă roşie 81 mg, spanac 79 mg, fasole uscată 72 mg, spanac fiert 70 mg,  smochine uscate 69 mg, curmale uscate 60, caise uscate 60 mg, pătrunjel 60 mg, unt de arahide 50 mg, năut 48 mg, tofu 46 mg, porumb dulce fiert 45 mg, prune uscate 40 mg,  pâine de secară 40 mg, broccoli 40 mg, avocado 39 mg, păpădie crudă 38, pâine de ovaz 35 mg, curmale 35 mg, coacăze roşii 32 mg, cartofi copţi 30 mg, coacăze negre 30 mg, cătină 30 mg, polen 30 mg, măceşe 30 mg, zmeură 30 mg, kiwi 30 mg, banane 29 mg, mure 26 mg, stafide negre 24 mg, cireşe, morcovi 15 mg, ananas 14 mg, căpşune 14 mg, vinete 14 mg, conopidă 14 mg, prune 13 mg, lămâi 13 mg, stafide albe 13 mg, grapefruit 12 mg, fragi 11 mg, pepene roşu 11 mg, porumb 11 mg, papaya 10 mg, afine 10 mg, caise 10 mg, pere 10 mg, piersici 10 mg, produse lactate, peşte, carne.

Deficitul de magneziu

Peste 90% din populaţia mondială trăieşte cu un nivel foarte scăzut de magneziu în organism deoarece metodele moderne de productie, în care culturile sunt fertilizate cu îngraşăminte artificiale, tratate cu insecticide şi pesticide, influenţează calitatea alimentelor. 80% din conţinutul de magneziu se elimină prin procesarea alimentelor, 38-67% prin fierbere, 38% prin congelare. Sarea de mare pură este o sursă minunată de magneziu, însă prin rafinare se pierde 99% din acest mineral.

Carenţa de magneziu poate să mai apară în urma dozării inadecvate a magneziului, consumului de carne multă, alcool şi tutun, consumului de stupefiante, transpiraţie excesivă, stres, malabsorbţiei (asociată cu calciu), diaree prelungită, în terapiile cronice cu diuretice şi digitală, în bolile renale, endocrine şi pancreatice. Deficitul de magneziu poate să scadă imunitatea organismului şi lupta împotriva reacţiilor alergice şi cancerelor (limfoame şi leucemie). Contracţiile uterine dureroase pe care le au femeile la sfârşitul perioadei de sarcină sunt datorate tot lipsei de magneziu.

Hipomagnezemia se manifestă prin sindroame anxioase, depresive, isterice, creşterea excitabilităţii neuromusculare, tremurături, palpitaţii, furnicături sau amorţeli ale membrelor, cârcei, teamă, senzaţie de lipsă de aer, insomnie, dureri de cap, oboseală, lipsa poftei de mâncare, graţă, vomă, convulsii, scăderea tensiunii arteriale şi a rezistenţei la infecţii, alergii frecvente, fragilitate a unghiilor, părului şi dinţilor, sindrom premenstrual, hiopglicemie, spasmofilie, tetanie (mai gravă decât la calciu), agravare a reumatismului degenerativ, ciroză hepatică, hipofuncţie paratiroidiană, litiază renală, cardiopatie coronariană.

Hipermagnezemia tulbură metabolismul calciului şi poate produce o stare de sedare sau chiar narcoză, cu pirederea conştiinţei. Se manifestă prin scăderea excitabilităţii neuromusculare, pierderea reflexelor, stări de somnolenţă şi chiar anestezie, tulburări gastroenterologice (greaţă, diaree), poate duce la insuficienţă respiratorie şi cardiacă.

Sfaturi utile

Consumul de alcool, fumatul, anticoncepţionalele, estrogenii, efortul fizic, aportul insuficient de apă, dieta bogată în carne, produse lactate, peşte necesită un aport suplimentar de magneziu. Pentru a evita surprizele (diareea), asociază-l cu calciu. Cantitatea de magneziu trebuie să fie jumătate din cea de calciu.

Discută cu medicul înainte de a lua magneziu sub formă de multivitamine sau glicinat, gluconat, citat de magneziu, dacă locuieşti într-o zonă cu apa grea şi dieta ta conţine multe seminţe, legume verzi. E posibil să nu ai nevoie de o cantitate suplimentară de magneziu.

Ideale sunt suplimentele de magneziu disponibile sub formă de multivitamine şi multiminerale, în care găseşti doza zilnică recomandată de specialişti. Acestea trebuie luate în timpul mesei, în nici un caz după masă, deoarece mineralele neutralizează aciditatea stomacului.

Compuşii magneziului sunt folosiţi ca antiacide (hidroxid şi trisilicat), sau ca purgative-laxative (sulfat şi hidroxid – cunoscuţi sub numele popular de sare amară sau magnezie).

Mare atenţie la deficitul de magneziu şi potasiu dacă suferi de boli de inimă şi urmezi un tratament cu digitalice, deoarece medicaţia poate fi toxică. Ia cu o oră înainte sau după medicaţie antibioticele sau tratamentul pentru osteoporoză pentru a evita interferenţele.

Unele medicamentele (antiacidele, aminoglicoizdele, corticosteroizii, diureticele, gentamicina, ciclosporina, pentamidina, foscarnetul), alcoolul din siropurile de tuse, biotina, colina  pot epuiza magneziu din corp şi necesită suplimentarea lui.

În cazul în care insomnia îţi creează probleme, suplimente de magneziu luate cu o ora înainte de culcare, te vor ajuta să produci mai multă melatonină, un hormon ce reglează ceasul biologic.  

Pentru a preveni spasmele musculare cardiace şi aritmiile este foarte important să faci analiza magneziului ionizat, nu cea a magneziului seric. Doar 1% din procentul total al magneziului se află în ser. Dacă nivelul magneziului seric coboară, corpul va extrage magneziul din rezerve.

Dacă lucrezi în industria siderurgică, chimică, agricultură, ai grijă la manipularea magneziului şi a compuşilor săi. Poartă mănuşi şi ochelari speciali care te vor proteja de razele ultraviolete emise la arderea magneziului.

Magneziul şi aliajele lui în forma lor pură sunt inflamabile şi reacţionează exotermic la contactul cu aerul şi apa. De asemenea, nu folosi apa sau extinctoare cu dioxid de carbon la stingerea magneziului aprins, deoarece alimentează focul în loc să-l stingă. Cel mai simplu mod de a-l stinge este să-l acoperi cu nisip.

Dacă ai accesat pentru prima dată acest site, te invit să completezi formularul din partea dreaptă şi să te abonezi. În acest mod voi putea să te anunţ, atunci când  postez noi materiale de valoare şi când lansez diverse concursuri.

Îmi poţi spune într-un comentariu care este opinia ta legată de acest articol şi ce faci tu pentru a te bucura din plin de beneficiile magneziului?

Dacă tu crezi că celor din jurul tău le-ar fi utile aceste informaţii, te rog să  dai Like & Share şi să recomanzi cu toată încrederea acest site: http://revitalizeazasanatatea.ro/ sau această pagină de Facebook.

Cu drag,

Aura  Mihăilescu