Rolul zincului în organism

Zincul este un oligomineral esenţial organismului datorită rolului său în numeroase procese indispensabile celulelor corpului. Prezent în aproape toate celulele organismului, alături de seleniu este un puternic antioxidant, impli­cat în tot ceea ce înseamnă diviziune celu­lară, echilibrul hormonal, înnoirea ţesuturilor, imu­nitate, fertilitate, îmbunătăţirea capacităţii intelectualale, a stării emo­ţionale.

Ca element chimic este un  metal de culoare albastruie spre alb, ce are în tabelul lui Mendeleev simbolul Zn şi numărul atomic 30. Datorită capacităţii sale antioxidante, a fost folosit de antici pentru obţinerea alamei (un aliaj cupru-zinc), din care confecţionau diverse obiecte, în special podoabe lucioase şi aurii. Filozoful Aristotel menţionează oxidul de zinc – nix alba, utilizat de  antici ca medicament.

În relatările sale, comerciantul vienez Marco Polo, spune că persanii foloseau soluţia de vitriol de zinc (ZnSO4 × 7H2O) pentru a trata problemele oculare. Sulfatul de zinc (ZnSO4) este folosit în medicină şi în zilele noastre ca antiseptic şi astringent. Cel care a descris pentru prima dată acest metal, numindu-l zincum, în anul 1520, a fost renumitul medic Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim (Paracelsus).

Cantitatea stocată în corp este mică, aproximativ 2 – 3 grame. Cea mai mare parte, aproximativ 70% se află în oase, restul este distribuit în ochi, (în special în iris şi retină), sânge, muşchi, piele, păr, ficat, pancreas, testicule, etc. Organismul nu constituie rezerve de zinc de care să dispună în caz de deficienţă, de aceea trebuie adus prin aport alimentar şi avut în vedere că maxim jumatate din aportul de zinc este asimilat.

Zincul este un ,,antrenor jucator” a peste o sută de enzime ce intervin în metabolismul proteinelor, lipidelor, carbohidraţilor şi acizilor nucleici. Intră în compoziţia unor hormoni sau le controlează activitatea (insulina, hormoni tiroidieni, hormoni gonadotropi). Antagonist calciului este un component esenţial al superoxid dismutazei (SOD), un antioxidant produs de organism pentru a combate radicalii liberi.

Rolurile zincului în organism

• intervine în diviziunea şi respiraţia celulară;

• protejează membrana celulară de acţiunea radicalilor liberi;

• esenţial pentru sinteza AND-ului şi formarea colagenului;

• stimulează sinteza anticorpilor şi are acţiune antivirotică;

• înfluentează creşterea şi dezvoltarea copiilor;

• previne apariţia pubertăţii precoce;

• previne apariţia hiper-emotivităţii şi a hiper-activităţii (ADHD);

• măreşte gradul de atenţie şi capa­citatea de socializare;

• protejează copiii de acnee şi diabet juvenil;

• asigură maturizarea sexuală armonioasă;

• preîntâmpină diareea şi sindromul de malabsorbţie;

• alături de Cupru şi Mangan potenţează efectele enzimei SOD;

• reglează nivelul şi activitatea vitaminei A;

• necesar formării pigmenţilor retinieni;

• menţine simţul mirosului şi al gustului;

• facilitează excreţia dioxidului de carbon;

• ajută la detoxifierea organismului de alcool;

• stimulează memoria de scurtă durată;

• controlează contractibilitatea muşchilor;

• ajută la formarea insulinei;

• menţine echilibrul acido-bazic al organismului;

• eficient în tratamentul sterilităţii;

• vital pentru prostată;

• creşte mobilitatea sprmatozoizilor şi potenţa la bărbaţi;

• îndepărtează depunerile de colesterol;

• important pentru stabilitatea chimică a sângelui;

• menţine concentraţia necesară de vitamina E în sânge;

• elimină petele albe de pe unghii;

• combate blefaritele, dermaritele, psoriazisul;

• inhibă creşterea plăcii dentare;

• scade severitatea herpesului;

• reduce din toxicitatea unor metale cum ar fi Cuprul, Cadmiul şi Plumbul, împiedică absorbţia acestora din intestin;

• benefic pentru persoane care au de făcut o intervenţie chirurgicală sau se refac după fracturi, răniri.

Deficienţa de zinc

Particularităţile fiecărei persoane pot avea manifestări diferite în carenţa de zinc. Conform statisticii Organi­zaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), aproape 50% din­tre locuitorii planetei suferă de deficienţă de zinc ce are ca principală cauză alimentaţia defectuasă, datorată procesării şi rafinării alimentelor, dar şi datorită demineralizării solului.

Carenţa de zinc este întâlnită la persoanele care suferă de malabsorbţia gastrointestinală (maladia Crohn, sindromul celiac sau de intestin scurt), degenerescenţă maculară, diaree prelungită, boli ale ficatului şi rinichilor, diabet, alcoolism. Mai poate să apară la persoanele în vârstă şi la femeile care intră în menopauză. Primele semne ale deficienţei de zinc sunt poftele după alimente sărate sau dulci (peste medie ca intensitate).

Deficienţa de zinc se manifestă prin scăderea imunităţii (creşterea vul­nerabilităţii la infecţii şi la bolile tumorale), întârzieri de creştere, oboseală generalizată, anemie, problemele ocu­lare, căderea părului, pierderea gustului şi a mirosului, sterilitate, subdezvoltare psihică şi sexuală, probleme la nivelul pielii. Studiile au arătat că în cazuri de carenţă gravă apar tulburări digestive, cardiace, osteopo­roza, artrita reumatoidă, hipertrofie a prostatei, insuficienţă renală, hipergonadism, cancer, deces.

Excesul de zinc

Supradozarea zincului pe termen lung deregleză sistemul imunitar, măreşte valorile colesterolului, provoacă iritaţii gastrointestinale, grăbeşte sclerozarea vaselor de sânge. La peste 40 mg, poate bloca absorbţia cuprului, iar la doze mai mari de 150 mg, inhibă reacţiile sistemului imunitar. Excesul tabletelor sintetice de zinc produce graţă, vomă, diaree, frisoane, dificultăţi locomotorii.

Doza zilnică recomandată

Asigurarea dozei zilnice de zinc ajută la prevenirea multor complicaţii. Doza recomandată de zinc variază în funcţie de vârstă, sex, de starea de sănătate, de anumite stări fiziologice speciale (sarcină, lactaţie, premenopauză). Un adult are nevoie de 12-15 mg (aproximativ 0.2 mg/kg corp de zinc pe zi). 

În mod normal, nu este permisă depăşirea acestei cantităţi, însă, regimul vegetarian, unele afecţiuni, activitatea fizică excesivă, pot modifica şi chiar depăşi limita superioară a aportului zilnic de zinc. Transpiraţia abundentă face ca organismul să pierdă 3 mg de zinc pe zi. Acţionează cel mai eficient în asociere cu vitamina A, calciu şi fosfor.

Surse naturale de zinc

Aproximativ 70% din zincul obţinut din alimentaţie este de origine animală. Vegetarienii au nevoie de un aport dublu, deoarece absorbţia zincului se produce mai lent. Alimentele bogate în zinc, mg%: fructe de mare, în special stridii gătite (78,6 mg), germeni de grâu (16,7 mg), alge marine (15,0 mg),  carne de miel (12,3 mg), seminţe de dovleac (10,3 mg), seminţe de susan, ciocolată neagră (10,2 mg), ierburi uscate, mirodenii (8,8 mg), seminţe de in (8,0 mg), ficat de porc   (7,0 mg), cacao (6,8 mg), carne slabă de viţel (5,8 mg),  nucile caju (5,7mg), nuci (5,4mg ), seminţe de floarea soarelui, şvaiţer, ouă de găină (5,0 mg), bob, chimen (4,5 mg), salvie uscată (4,4 mg), grâu dur, brânză mozzarela ( 4,2 mg), carne slabă de porc (4,0 mg). Zincul se mai găseşte în orz, sfeclă, varză, spanac, sparanghel, roşii, potbal, pelin, castane, salată sălbatică, varză de Bruxelles, leguminoase (fasole, mazăre, năut, linte), drojdie de bere, muştar, moringa, făină de ovăz, ciuperci, mure, zmeură, rodii, portocale, cireşe, migdale.

Sfaturi utile

Au nevoie de un aport mărit de zinc, prescris de un specialist, persoanele care iau mari cantităţi de vitamina A, vitamina B6, alcoolicii, diabeticii, bărbaţii cu probleme de prostată, cu disfuncţii erectile, impotenţă, femeile ce au nevoie de o cantitate mărită de acid folic (femeile însărcinate, cele care folosesc contraceptive orale, cele cu menstruaţia dereglată sau sunt la premenopauză).

Zincul este disponibil în multivitamine şi multiminerale sau ca supliment individual, sub formă de gluconat de zinc, citrat de zinc, picolinat de zinc, orotat de zinc,  în doze de 10-15 mg de zinc elementar. Sulfatul de zinc este cel mai ieftin, dar poate deveni foarte iritant pentru stomac. Cel mai bine tolerat este gluconatul de zinc.

În caz de răceli şi gripe eficienţa comprimatelor creşte dacă sunt dizolvate în gură. Foarte important de reţinut este faptul că efectele terapeutice ale zincului de sinteză sunt mult reduse în raport cu efectele zincului biologic, datorită dificultăţii de asimilare şi a lipsei nutrienţilor, a co-factorilor din alimente.

Trei suplimente interacţionează în mod direct cu zincul (zinc-cupru, zinc-calciu şi zinc-acid folic). Suplimentele cu zinc şi mangan sunt necesare persoanelor în vârstă pentru a preveni senilitatea, demenţa. Suplimentele cu fier nu se iau împreună cu cele de zinc, deoarece pot interfera. Interacţiunea este scăzută dacă se iau înainte sau după una dintre mese, la cel puţin două ore distanţă.

Cura citostatică reduce absorbţia şi măreşte eliminarea zincului din corp. Medicul oncolog este cel care stabileşte un supliment pe bază de zinc, în cazul unui tratament chimioterapeutic cu medicamentul cisplatină sau cu alte medicamente.

Medicamentele pentru tensiune, diureticele tiazidice, penicilamina, amiloridul pot modifica concentraţiile de zinc din sânge. Medicamentele antiinflamatoare nesterodiene reduc eficacitatea medicamentelor pentru imunitate. Antibioticele (chinolonele şi tetraciclinele),  carbamazepina, fenitoinul, corticosteroizii (cortizon, prednison), acidul valproic reduc capacitatea de absorbţie a zincului.

Diareea şi consumul de alimente bogate în fibre, reduc nivelul de zinc. Fitaţii din cereale şi leguminoase influenţează nivelul absorbţiei diferitelor metale. Cercetările de laborator arată că aceştia stopează dezvoltarea cancerului de colon şi de sân.

Alături de vitaminele A, B şi C, sprijină sistemului imunitar, acţionează asupra sistemului nervos central. Stimulează memoria, este folosit în tratamentul schizofreniei, împreună cu magneziu şi fier. Hormonul ce se află în glanda hipofiză măreşte puterea de concentrare şi secretă endofinele care dau buna dispoziţie, îndepărtează stresul, depresia. Stresul elimină pe cale urinară peste 8 mg de zinc pe zi.

Asocierea dintre cobalt, zinc şi nichel este de un real folos în tulburări pancreatice şi hipofizare. La bărbaţi, asocierea zincului cu magneziu şi vitamina B6, normalizează activitatea prostatei, reglează nivelul metabolic al testosteronului pentru creşterea masei musculare şi buna funcţionare a glandelor sexuale, a potenţei.

Zincul protejază organismul într-o mare varietate de alte forme. De exemplu: reglează nivelul cuprului în maladia Wilson, în dereglările hipofizo-ovariene şi testiculare, protejează ficatul de efectele substanţelor nocive din apa de la robinet (cupru, plumb, cadmiu, bicarbonat de calciu, tetraclorură de carbon – o soluţie ce se află şi în produsele de curăţenie), din noxele maşinilor şi din mediul ambiant.

Gradul ridicat de protecţie a zincului asupra stabilităţii membranei celulare, constituie o barieră solidă împotriva radicalilor liberi şi a altor substanţe generatoare de cancer, boli cardiovasculare, boli cronice de ochi (degenerescenţa maculei, imposibilitatea de definire a culorilor, formarea cataractei, nevrita optică, inflamaţia nervului optic), diabet zaharat, ulcer gastric şi duodenal, SIDA şi la o varietate de alte disfuncţii.

Dacă ai accesat pentru prima dată acest site, te invit să completezi formularul din partea dreaptă şi să te abonezi. În acest mod voi putea să te anunţ, atunci când  postez noi materiale de valoare şi când lansez diverse concursuri.

Îmi poţi spune într-un comentariu care este opinia ta legată de acest articol şi ce faci tu pentru a beneficia din plin de tot ce-ţi oferă  acest oligomineral?

Dacă tu crezi că celor din jurul tău le-ar fi utile aceste informaţii, te rog să  dai Like & Share şi să recomanzi cu toată încrederea acest site: http://revitalizeazasanatatea.ro/ sau această pagină de Facebook.

 Cu drag,

Aura  Mihăilescu