Rolul manganului în organism
Manganul este un oligomineral esenţial bunei funcţionări a organismului uman. Prezent în multe enzime este totodată activator pentru alte enzime.
Ca element chimic este un metal asemănător fierului, de culoare alb-argintie, ce are simbolul Mn, numărul atomic 25, folosit ca element de aliere în industria oţelului. În industria chimică ionii de mangan, divers coloraţi, sunt folosiţi ca pigmenţi şi oxidanţi pentru vopsea, sticlă, săpun, linoleum.
Pigmenţii pe bază de dioxid de mangan au fost folosiţi din cele mai vechi timpuri, din preistorie. Au fost descoperiţi în picturi vechi de 17 000 de ani. Egiptenii şi romanii foloseau compuşii manganului la fabricarea sticlei, iar spartanii în legendarul aliaj fier-mangan.
Originea numelui mangan se leagă de oraşul Magnesia. În Grecia Antică, în acest oraş, existau două minerale negre numite magnes, despre care se credea că diferă ca sex. Magnes-ul masculin (magnetit) atragea fierul şi magnes-ul feminin (piroluzit), folosit la decorarea sticlei, respingea fierul.
Italianul Michele Mercati a schimbat denumirea de magnesia negră în manganesa. În 1774, chimistul suedez Scheele a fost primul care a identificat manganul ca element chimic, iar colegul său, Johan Gottieb Gahn, prin reducerea bioxidului de mangan cu carbon, l-a obţinut în stare pură.
Compuşi manganului sunt folosiţi în bateriile electrice sau în cele alcaline de tip nou, la fabricarea vopselurilor, sunt adăugaţi în benzină pentru a mări cifra octanică. Alţi sunt folosiţi ca adaos pentru îngrăşăminte sau pentru protecţie împotriva ruginii şi a coroziunii.
Bioxidul de mangan este folosit pentru obţinerea oxigenului şi clorului. În chimia organică este folosit ca reactiv. În concentraţii mari dă sticlei, ceramicii, cărămizilor o culoare violetă, maronie sau neagră.
Manganul este folosit de către organism pentru îndeplinirea multor funcţii şi face subiectul cercetărilor din domeniul medical. Se găseşte în cantităţi mici în celule tuturor ţesuturilor, dar în special la nivel hepatic, renal, al uterului, în pigmentul pielii, a părului şi a retinei. În circulaţia sangvină concentraţia sa este de 4-25 mg/100 ml.
Rolul manganului în organism
- principala sa funcţie este cea de co-factor în diferite activităţi enzimatice în procesele de sinteză a hemoglobinei;
- ajută la menţinere sistemului osos şi la formarea normală a ţesuturilor conjunctive;
- participă la formarea colagenului;
- implicat în dezvoltarea muşchilor şi în controlul creşterii;
- ajută activitatea sistemului nervos central;
- important în formarea de tiroxină, hormonul principal de creştere;
- formează sistemul enzimatic antioxidant superoxid-dismutază (SOD);
- contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ;
- reglează metabolismul grăsimilor, colesterolului, carbohidraţilor;
- participă la sinteza unor vitamine, proteine, lipide, glucide, şi a nucleotidelor (ADN) necesare celulelor pentru înmulţire;
- esenţial în metabolismul glutaminei, cel mai important amino acid;
- eficient în tratarea aritmiei cardiace, a osteoporozei și a durerilor de spate;
- important pentru metabolismul vitaminei E. Împreună ajută ficatul să funcţioneze adecvat;
- stimulează vitamina C şi vitamina B1 în producerea insulinei de către celulele beta din pancreas, pervenind astfel apariţia diabetului;
- contribuie la utilizarea biotinei, colinei;
- fixează calciul şi acţionează în strânsă legătură cu magneziul;
- antagonist fierului, se asimilează mai uşor în cazul carenţei de fier;
- în astm, ciroză acţionează foarte bine alături de cupru;
- acţionează ca un vasodilatator în crizele de epilepsie;
- la femeile care alaptează, activează producerea laptelui matern;
- contribuie la formarea ureei, a hormonilor sexuali;
- menţine funcţiile tractului digestiv;
- de mare ajutor în cazurile cancerelor, deoarece activează celulele killer;
- reduce stările de iritabilitate, îmbunătăţeşte memoria, elimină oboseala, ajută reflexele musculare.
Doza zilnică recomandată
Valoarea Nutriţională de Referinţă (VNR) recomandată de Uniunea Europeană (UE) pentru mangan este de 2 mg/zi. Prin alimentaţie consumăm aproximativ 2-9 mg/zi, însă absorbţia sa din alimente este foarte scăzută.
Asimilarea manganului este favorizată de prezenţa vitaminei A. Aceasta protejează mucoasele şi împiedică înmulţitrea bacteriilor. Aportul mare de calciu, fier, fosfor, zinc, fibre şi acid fitic din tărâţe inhibă absorbţia manganului.
Excreţia se face în mod pregnant pe cale biliară şi intestinală, cea mai mare parte se elimină prin fecale şi urină. Aceasta este accelerată de un consum mare de alcool.
Surse de mangan
În produsele animale conţinutul de mangan nu este semnificativ. Chiar dacă este prezent în toate ţesuturile vegetale, cea mai mare cantitate de mangan este concentrată în frunzele verzi, muguri şi seminţe.
Se găseşte în: turmeric, cardamon, şofran, ghimbir, scorţişoară, stafide, cuişoare, pudră de cacao, pătrunjel, lucernă, ceai negru şi verde, cereale integrale, pâine integrală, crupe, bob uscat, ovăz, orez, hamei, varză, ţelină, morcov, gulii, ceapă, mazăre, ştevie, spanac, salată, lobodă, sfeclă, broccoli, germeni de soia, năut, tofu, fasole albă, păstârnac, praz, cartofi, vinete, andive, cicoare, păpădie, polen, alune de pădure, nuci pecan, nuci de pin, seminţe de dovleac, in, floarea soarelui, susan şi de fenicul, castane, măsline, cafea, aronia, afine, ananas, agrişe, coacăze negre, coacăze roşii, prune, mere, pere, cireşe, vişine, banane, căpşuni, zmeură, măceşe, lămâi, kale, cresonul-izvoarelor, coada şoricelului, rădăcină de brusture, muşeţel, melasă, sirop de arţar, alge, scoici, stridii, midii.
Carenţa de mangan
Deficitul de mangan include: întârzierea creşterii copiilor, îmbărtânirea precoce, scăderea auzului şi a acuităţii vizuale, alopecie, migrene, oboseală, anemie, slăbirea ligamentelor, probleme de fertilitate, tulburări digestive, dismenoree, distiroidii, hiper şi hipotensiune, urticarie, alergii, suferinţa sistemului nervos central, ataxie (boală neuromusculară provocată de o tulburare în măduva spinării sau a nervilor periferici).
Exesul de mangan
Încă din 1837 James Couper a descoperit o legătură între expunerea prelungită la mangan a minerilor şi a muncitorilor din domeniul prelucrării acestui metal (producţia de aliaje, chibrituri, baterii uscate, sticlă, emailuri) şi o formă a bolii Parkinson, numită parkinsionism manganic (manganism).
Intoxicaţia acută se manifestă prin tuse, dipnee, eriteme, iritare oculară, graţă, vomă şi colici. Intoxicaţia cronică, în afara manganismuli, provoacă probleme la nivel cutanat (dermatite de contact) şi respirator (traheo-bronhopneumonii).
Sfaturi utile
Datorită capacităţilor sale antioxidante şi antiinflamatoare, manganul este cel mai cunoscut remediu naturist în cazul luxaţiei, artritei, reumatoismului, diabetului, osteoporozei, schizofreniei.
Pentru a atenua simptomele sindromului premenstrual (PMS), femeile la menopauză ar fi bine să suplimenteze doza de mangan, nu înainte de a consulta un medic, deoarece impactul său asupra funcţiilor hormonale este major.
De mai mult mangan au nevoie persoanele cu probleme de concentrare şi de memorie, cu ameţeli frecvente, consumatorii de carne şi lapte (în exces), alcoolicii.
În cartea ,,Noua biblie a vitaminelor”, Dr. Earl Mindell, recomandă ca antibioticele să fie luate cu o oră înainte sau după medicaţie, iar antibioticele pe bază de tetraciclină să fie luate cu două ore înainte sau după medicaţie, deorece inflenţează negativ eficienţa manganului.
În cartea ,, Dietă şi nutriţie. O abordare ayurvedică a alimentaţiei”, Dr. Rudolph Ballentine explică cât de eficient a fost ceaiul de lucernă pentru un bărbat tânăr cu diabet sever, care nu răspundea la insulină. O ceaşcă cu ceai de lucernă, poate conţine până la 1,3 mg, echivalentul a cincizeci de pâini din grâu integral.
Dacă ai accesat pentru prima dată acest site, te invit să completezi formularul din partea dreaptă şi să te abonezi. În acest mod voi putea să te anunţ, atunci când postez noi materiale de valoare şi când lansez diverse concursuri.
Îmi poţi spune într-un comentariu care este opinia ta legată de acest articol şi ce faci tu pentru a beneficia din plin de tot ce-ţi oferă acest oligomineral?
Dacă tu crezi că celor din jurul tău le-ar fi utile aceste informaţii, te rog să dai Like & Share şi să recomanzi cu toată încrederea acest site: http://revitalizeazasanatatea.ro/ sau această pagină de Facebook.
Cu drag,
Aura Mihăilescu
Comments (1)
Alina
| #
In viata de zi cu zi chiar avem probleme cu lipsa anumitor saruri si minerale din organism, datorita modului foarte dezechilibrat de in care ne facem alimentatia.
Reply