Seleniul (simbol Se) este un nutrient esenţial pentru om în cantităţi mici (oligomineral), în timp ce în cantităţi mari poate fi nociv. Datorită proprietăţilor sale imunitare şi antitumorale a făcut subiectul multor experimente medicale.
Fondatorul chimiei moderne, Jacob Berzelius, în timp ce făcea anumite probe pe bază de plumb, în anul 1817, a descoperit un element de culoare gri-cenuşie, asemănător telurului, care uneori împrumută sistemele enzimatice şi de transport ale sulfului.
El a observat că îi creşte de o mie de ori conductivitatea electrică atunci când este mutat de la întuneric la lumină solară puternică. Această proprietate deosebită o are şi Luna, iar de aici vine şi denumirea sa. ,,Selene” în vechea greacă înseamnă ,,lună”.
Seleniu este folosit la construirea luxmetrelor, copiatoarelor, celulelor fotoelectrice, camerelor de filmat, la redresarea curentului electric, etc. Sarea selenit de mercur este un compus al seleniului utilizat în laboratoarele de analize medicale, la dozarea azotului în sânge.
Component al multor enzime exercită asupra organismului ample funcţii metabolice şi chimice. Se găseşte în tot corpul, deoarece face parte din structura proteinelor sistemului muscular, dar o concentraţie mărită se află în miocard, unghii, păr, rinichi, ficat, splină, pancreas şi testicule.
Acţiunea antioxidantă şi antiinflamatoare a seleniului este mărită de vitamina E. Această sinergie ameliorează unele boli cronice, ca: psoriazisul, artrita reumatoidă, lupusul şi eczemele. Seleniul intervine în sinteza coenzimei Q10.
Seleniu interacţionează cu mulţi nutrienţi cu rol antioxidant, dar şi cu un numar destul de mare de metale grele ca: arseniu, argint, cadmiu, mercur, plumb, platină. Este capabil să prevină toxicitatea lor.
Funcţiile seleniului
- intră în compoziţia enzimei glutathion peroxidază şi protejează sângele de acţiunea oxidantă a peroxizilor;
- contribuie la metabolismul eicosanoizilor (derivaţi ai acidului arahidonic care intensifică formarea trombilor;
- intră în formarea membranei celulare, o protejează de acţiunea radicalilor liberi şi previne astfel lezarea, îmbătrânirea şi distrugerea celulelor;
- întăreşte imunitatea prin activarea limfocitele T care recunosc cu uşurinţă bacteriile, viruşii şi celulele cancerose;
- stimulează sinteza prostaglandinelor PGE1 şi PGE3. Rolul lor antiinflamator împiedică coagularea sângelui;
- prevenine arterioscleroza, colesterolul mărit, bolile coronariene, degenerescenţa maculară, infarctul, accidentul vascular cerebral;
- protejează mielina nervilor de distrugere;
- participă la sinteza hormonilor tiroidieni T3 şi T4;
- reglează funcţia glandei tiroide şi a pancreasului;
- împiedică apariţia retinopatiei şi neuropatiei la diabetici;
- alături de vitamina E şi tiaminoacizi formează factorul hepatic 30 şi au rol hepatoprotector;
- protejează împotriva razelor ultraviolete;
- scade carcinogenitatea substanţelor cancerigene, diviziunea şi răspândirea celulelor maligne;
- combate virusul ce provoacă herpesul facial şi zona zoster;
- eficient împotriva virusului HIV care produce SIDA;
- este necesar asimilării vitaminei B1 şi fosforului pentru cartilaje, inimă;
- ajută la strălucirea părului, previne şi tratează eficient mătreaţa;
- diminuează bufeurile, problemele de menopauză şi ciclul menstrual;
- esenţial sănătăţii prostei şi reproducerii;
- creşte numărul spermatozoizilor şi motilitatea acestora, mărind astfel fertilitatea masculină.
Doza zilnică
Nu există un necesar zilnic stabilit, dar se recomandă între 50 şi 200 μg/zi. Cantităţile necesare variază în funcţie de vârstă, starea de sănătate şi de cat de bogată în seleniu este zona în care locuieşti.
Persoanele cu o dieta haotică sau axată pe fast-food, fumătorii, consumatorii de alcool, femeile gravide şi la cele care alăptează au nevoie de o cantitate mai mare de seleniu.
De asemenea, bărbaţii au nevoie de o cantitate mărită de seleniu, deoarece cantitatea mare din testicule şi din canalele seminale adiacente prostatei se pierde odată cu sperma.
Surse de seleniu
Cantitatea de seleniu din plante şi din carnea animalelor, depinde de existenţa sa în sol. Seleniu se găseşte în cantităţi mari în nuci de Brazilia, alge marine, stridii, crabi, homari, ton, dorada, somon, curcan, pui, rinichi de miel, ficat, carnea roşie, gălbenuş de ou, lapte, brânză, cereale integrale, germeni de grâu, secară, bob, ovăz şi orz, orez brun, tărâţe, drojdie de bere, aloe vera, moringa, roşii, ceapă, usturoi, pătrunjel, broccoli, sfeclă roşie, varză, ciuperci, nuci, castane, alune, migdale, fistic, seminţe de susan și de muștar, mere, pere, piersici, portocale, banane, cireşe, suplimente alimentare pe bază de selenometionină (seleniu organic).
Carenţa de seleniu
O carenţă pronunţată duce la o boală gravă de cardiopatie dilatativă, boala Keshan (până nu demult, o cauză importantă de mortalitate infantilă în China). O absorbţie deficitară facilitează apariţia lipofuscinozei ceroidă neuronală, boală ce acumulează pigmenţi în celulele nervoase şi poate duce la retard mintal, tulburări nervoase, probleme cu vederea sau moartea subită a nou-născutului.
Carenţa de seleniu provoacă îmbărtânirea precoce, anumite tipuri de anemii, cataractă, imunodeficienţe, necroze la ficat, boli cardiovasculare, disfuncţii sexuale, boala Kashin-Beck (sunt afectate articulaţiile şi osatura), cancer.
Excesul de seleniu
În doze de peste 800-1 000μg/zi seleniul poate deveni toxic pentru oameni. Respiraţa, urina şi transpiraţia celor intoxicaţi emană un miros pregnant de usturoi, fără ca acesta să fi fost consumat. Alte simptome sunt păr uscat sau în cazurile extreme, căderea părului, astenie, iritabilitate, tulburări gastrointestinale, leziuni nervoase grave.
Copii care au luat mult seleniu sintetic s-a constatat o incidenţă mai mare a cariilor dentare şi a boilor respiratorii. De asemenea femeile intoxicate cu seleniu de sinteză au probleme la naştere.
Sfaturi utile
Pentru a determina corect nivelul seric de seleniu, amână recoltarea probelor cu cel puţin 96 de ore, dacă ţi-au fost administrate substanţe de contrast cu iod sau gadoliniu.
Prin procesele de rafinare a hranei, conţinutul de seleniu scade cu 63%. Gătitul reduce şi el conţinutul de seleniu.
Un cuplu care îşi doreşte să facă un copil ar fi bine să consume alimente bogate în seleniu şi ia suplimente de seleniu organic (50-100 μg/zi).
Din punct de vedere al eficienţei terapeutice diferenţa dintre seleniu de sinteză şi cel organic este foarte mare. Seleniu de sinteză este asimilat de organism mult mai greu şi nu are decât o parte din efectele antitumorale şi stimulentele imunitare ale seleniului organic.
Cu toate că FDA a acordat selenuilui statutul de protector faţă de cancerul de vezică urinară, de prostată şi tiroidă, întreabă medicul ce doză îţi recomandă.
Chiar dacă seleniul eficentizează efectul medicamentelor folosite în chimioterapie, oncologul va decide în această privinţă sau a altor suplimente.
Dacă ai accesat pentru prima dată acest site, te invit să completezi formularul din partea dreaptă şi să te abonezi. În acest mod voi putea să te anunţ, atunci când postez noi materiale de valoare şi când lansez diverse concursuri.
Îmi poţi spune într-un comentariu care este opinia ta legată de acest articol şi ce faci tu pentru a beneficia din plin de tot ce-ţi oferă acest oligomineral?
Dacă tu crezi că celor din jurul tău le-ar fi utile aceste informaţii, te rog să dai Like & Share şi să recomanzi cu toată încrederea acest site: http://revitalizeazasanatatea.ro/sau această pagină de Facebook.
Cu drag,
Aura Mihăilescu
Comments (1)
Revitalizeaza sanatatea » Rolul magneziului (Mg) în organism
| #
[…] acţiunea vitaminei C, vitaminei E şi a vitaminelor B. În combinaţie cu zincul, cromul şi seleniul, îmbunătăţeşte acţiunea celulelor beta din țesutul pancreatic. Poate servi drept pansament […]
Reply