Cupru (numit şi aramă) este un element din tabelul periodic ce are simbolul Cu, numar atomic 29, de culoare roşcată, foarte bun conducător de elecricitate şi căldură, maleabil, foarte rezistent la coroziune, non-magnetic, bacteriostatic (luptă împotriva bacteriilor ce se dezvoltă pe suprafaţa sa) şi cu o valoare ridicată de reciclare.
Multiplele sale valenţe au fost cunoscute de cele mai vechi civilizaţii din Asia, Europa, America, Africa de cel puţin 10 000 de ani. În Egipt, în timpul faraonului Turmes, cuprul se extrăgea din Peninsula Sinai şi purta denumirea de komt. În Antichitate mai apare sub denumirea de cholcos. Începând cu anul 1500 î.e.n. grecii şi apoi romanii extrag cuprul din Cipru. Tot aici prelucreză cuprul în bronz.
Cuprul curat se numea airan roşu sau airan de Cipru. Denumirea latină, aes Cyprum, înseamnă metal din Cipru. Numele aer reprezintă atât cuprul, cât şi aliaje sale: bronzul (cupru – cositor) şi alama (cupru – zinc). Denumirea franceză laitan derivă de la aliajul dintre cupru şi zinc aes lutum. Din cauza aspectului său lucios, în mitologie a fost asociat cu zeiţa Venus, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii. Simbolul folosit de alchimişti pentru cupru este identic cu cel folosit de astrologi pentru planeta Venus.
Acest oligomineral este esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea organismului uman, pentru sănătatea fizică şi mentală. Se găseşte în cantităţi mici în enzime, mai ales enzime oxidative (citocromoxidază, lizinoxidază, ascorbicoxidază) şi proteine. Stimulează sistemul imunitar, este necesar în sinteza hemului, în dezvoltarea oaselor (osteogeneză), în fabricarea de colagen şi elastină pentru piele, tendoane, ligamente şi pentru învelişiul protector al nervilor.
În ţesuturi, cuprul se găseşte sub formă de compuşi proteici. În raport cu greutatea corporală, organismul unui făt are o cantitate mai mare de cupru, faţă de organismul unui adult, care are între 100 – 150 mg (~ 0,0002% din greutatea corporală). Concentraţiile cele mai mari se găsesc în ficat, creier, inimă, rinichi, păr şi cele mai mici în oase, muşchi, glande endocrine.
Odată absorbit de mucoasa intestinală, cuprul este transportat în sânge de albumină şi de o proteină specifică, ceruloplasmina, iar apoi este depozitat în ficat, unde în asociere cu vitamina B3 îl distribuie la inimă, creier, rinichi, splină şi măduva osoasă. Ficatul este un adevărat laborator de chimie, care printr-un proces numit homeostază, reglează conţinutul de cupru din corp. Principala cale de eliminare a cuprului este cea biliară, excreţia urinară fiind mică.
În sânge poate ajunge în cinsprezece minute de la ingestie. Absorbţia cuprului este diminuată dacă în intestine sunt cantităţi mari de fier, zinc, cadmiu, molibden, cobalt, vitamina C, alcool, fibre alimentare, proteine, gălbenuş de ou, fructoză. Asociat cu enzima glutation peroxidază dependentă şi cu enzima superoxid-dismutază Cu-Zn, protejează organismul de radicalii liberi.
Rolul cuprului în organism
• ajută fierul la producerea hemoglobinei şi a globulelor roşii;
• înlesneşte absorbţia, influenţează circulaţia şi transformările fierului;
• alături de fier participă la transportul oxigenului;
• eficient în hematopoieză, scade numărul celulelor roşii;
• necesar pentru producerea de celule sangvine în măduva osoasă;
• protejează pereţii vaselor de sânge;
• favorizează metabolismul aerob;
• esesnţial pentru producerea energiei la nivelul celulelor;
• participă la metabolismul glucidelor, zaharurilor;
• contribuie la creşterea activităţii insulinei;
• participă la sinteza fosfolipidelor;
• participă la metabolismul estrogenilor;
• intervine în fertilitate şi menţinerea sarcinii;
• întreţine libidoul şi dinamica sexuală;
• ajută tiroida şi glandele suprarenale;
• reduce procesele inflamatorii;
• este antiseptic şi antiinfecţios;
• limitează infecţiile ORL;
• necesar pentru fixarea calciului;
• esesnţial pentru producerea vitaminei C;
• intervine în etapele finale ale ciclului Krebs;
• are rol în protecţia anticancerigenă;
• ajută la producerea unui pigment vital, melanina;
• necesar pentru enzima monoamin oxidază, în producerea serotoninei;
• stimulează producţia de neurotransmiţători epinefrină, norepinefrină şi dopamină;
• ajută aminoacidul tirozină să lucreze ca factor de pigmentare a părului şi pielii.
Doza zilnică recomandată
Din totalul de cupru adus în organism prin alimentaţie este absorbit 25-60%. Nu există un necesar zilnic stabilit, dar se recomandă 2-5 mg de cupru pe zi. În mod normal, această doză există în alimentele consumate zilnic, încât nu este nevoie de un aport suplimentar, decât în caz de carenţă.
Surse de cupru
Cupru este prezent în stridii, crustacee, moluşte, organe de viţel şi de oaie, carne de pui, raţă, porc, struguri, ciuperci, peşte, nuci, nuci de Brazilia, alune, midale, cacao, struguri, stafide, piersici, zmeură, grâu, sfeclă, spanac, afine, mure, căpşune, lămâi, portocale, coacăze negre, gutui, cireşe, vişine, mere, pere, prune uscate, polen, sparanghel, morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, cartofi, dovleceii, tomate, lobodă, gulii, andive, vinete, fasole uscată, castane, salată sălbatică, păpădie, mazăre, soia, anghinare, ghimbir, năsturel, ridichii, cereale integrale, legume şi fructe uscate, moluşte, seminţe de susan, seminţe de floarea soarelui, drojdie de bere, tărâţe, apă.
Fructele au conţinut mult mai redus de cupru faţă de carne, ouă, seminţe, cereale. De asemenea, alimentele procesate şi rafinate sunt sărace în cupru.
Deficitul de cupru
Carenţa de cupru este rară, întălnită în caz de malnutriţie infantilă sau la cei cu alimentaţie şi nutriţie parenterală (alimentaţie pe cale intravenoasă, utilizată în gastroenterologie, în reanimare şi în chirurgia grea), însă poate degenera în boli grave ca:
• Boala Wilson este cauzată de un deficit congenital de ceruloplasmină şi afectează aproximativ 1 din 30.000 persoane. Acumularea mare de cupru în ficat, creier şi în alte ţesuturi este asociată cu reducerea concentraţiei sale serice. Se manifestă prin tremurături, contracturi musculare, afectarea raţionamentului şi a memoriei, semne oculare, disfuncţie renală, ciroză hepatică. Poate fi fatală dacă nu este descoperită la timp.
• Sindromul Menkes, este o gravă boală genetică, legată de cromozomul X, în care organismul are un defect congenital, nu poate absorbi şi nu poate face rezerve de cupru. Pacienţii cu acest sindrom, pe lângă anemie, pot genera osteoporoză, emfizem, anevrism disecat în aortă, ruptură de miocard.
Simptomele carenţei de cupru sunt: lipsa poftei de mâncare, anemie, vase de sânge fragile ce se pot rupe, căderea părului, schimbarea culorii şi a texturii, acnee, albirea treptată a pielii, oboseală cronică, infecţii, diaree, colestrol ridicat, perturbări ale sistemului nervos, anevrismul aortei şi al vaselor de sânge, puţine celule albe în sânge (leucopenie), întârzieri de creştere, boli ale oaselor, osteoporoză, tuberculoză pulmonară, ulcer, leucemie, cancer, SIDA, etc.
Toxicitatea cuprului
Rar se produce o intoxicaţie puternică, deoarece sărurile de cupru au o acţiune emetică, detoxifiantă. Inhalarea intensă a compuşilor de cupru din pesticide, a celor care rezultă din prelucrarea cuprului (metalurgie, placarea obiectelor cu cupru, sudură) sau în cazul hemodializei, provoacă anemie hemolitică, greaţă, vărsături.
Analiza minerală tisulară (analiza minerală a firului de păr) este cel mai bun test de laborator, care determină cantitativ mineralele la nivel intracelular, faţă de analizele similare efectuate din serul sangvin, urină, care determină mineralele la nivel extracelular.
Sfaturi utile
Condiţia primordială pentru extragerea eficientă a cuprului din alimente constă în buna funcţionare a stomacului. Pentru a avea loc acest proces, aciditatea stomacului trebuie să fie în limitele normale. Persoanele care suferă de hipoclorhidrie, care iau penicilamină, alopuriol, au nevoie de un aport suplimentar de cupru, iar cele care iau cimetidină să reducă consumul de cupru.
Dieta dezechilibrată, bogată în zaharuri, stresul de acasă sau de la şcoală, lipsa afecţiunii, unele vaccinuri, medicamentele chimice, pot genera copiilor un dezechilibru major dintre cupru şi zinc. Multe afecţiuni (otite, erupţii cutanate, mătreaţă, întârzierea dezvoltării, tulburări de atenţie şi învăţare, comportament anti-social, hiperactivitate, autism) pot fi evitate.
Conductele de cupru care transportă apa de băut, vasele din cupru, materialele dentare, reziduurile de fungicide şi pesticide din mâncare, steriletul din cupru şi pastilele anticoncepţionale, medicamentul cimetidină, măresc absorbţia cuprului din alimente.
Dacă în tinereţe cuprul şi fierul sunt necesare pentru reproducere, după 40 de ani capacitatea lor de stocare creşte, încât pot deveni nocive şi să faciliteze apariţia diabetului bronzant (hemocromatoza), bolile de inimă şi boala Alzheimer.
Pentru a preveni stocarea cuprului în ţesuturi, organismul trebuie ajutat prin diferite metode:
• stimularea producţiei de energie prin schimbarea stilului de viaţă (îndepărtarea stesului, a fricii, cât mai multă odihnă, mişcare în aer liber, meditaţie);
• îmbunătăţirea activităţii glandelor suprarenale prin folosirea suplimentelor alimentare ce conţin zinc, mangan, vitaminele A, C, E şi complexul de vitamine B;
• clismele de cafea îmbunătăţesc de cinci ori activitatea ficatului, dar şi cea a colonului;
• periajul zilnic al pielii, masajul corporal, sauna, grădinaritul şi alte activităţi cât mai placute.
• utilizarea vaselor de cupru de calitate ridicată, care să nu permită eroziunea vasului şi scurgerea cuprului în mâncare, înlocuirea ţevilor din cupru, donarea de sânge, reducerea consumului de alimente bogate în cupru sunt câteva măsuri necesare în această privinţă.
Deoarece ajută la producerea melaninei (un pigment vital al pielii), apa ţinută în vasele de cupru este recomandată celor care suferă de vitiligo.
Ionii de cupru au o capacitate mult mai ridicată în combaterea bacteriei E-coli şi a altor viruşi (chiar mai mare decât cea a aurului şi a argintului). Ideal ar fi înlocuirea vaselor de inox care se folosesc acasă sau în localurile publice, cu cele din cupru, pentru că sunt mai utile şi mult mai sănătoase.
Medicina ayurvedică recomandă bărbaţilor care doresc să-şi mărească potenţa următorul remediu: într-o cană de cupru să pună apă seara la culcare, pe care să o bea dimineaţa, cu 45 de minute înaintea micului dejun.
Bijuteriile din cupru pur sunt purtate din cele mai vechi timpuri pentru a preveni îmbolnăvirea. Efectul este maxim dacă stângacii le poartă pe partea dreaptă şi dreptacii invers.
Metalul zeiţei Venus purtat în combinaţie cu alte pietre sau cristale atrage norocul în dragoste şi protecţia divină.

Dacă ai accesat pentru prima dată acest site, te invit să completezi formularul din partea dreaptă şi să te abonezi. În acest mod voi putea să te anunţ, atunci când postez noi materiale de valoare şi când lansez diverse concursuri.
Îmi poţi spune într-un comentariu care este opinia ta legată de acest articol şi ce faci tu pentru a beneficia din plin de tot ce-ţi oferă acest oligomineral?
Dacă tu crezi că celor din jurul tău le-ar fi utile aceste informaţii, te rog să dai Like & Share şi să recomanzi cu toată încrederea acest site: http://revitalizeazasanatatea.ro/ sau această pagină de Facebook.
Cu drag,
Aura Mihăilescu
Comments (2)
Cristina Dobritoiu
| #
Interesant.
Reply
Constantin Cosma
| #
imi place
Reply