Acidul pantotenic, denumit în trecut vitamina B5, este o vitamină prezentă în fiecare celulă a corpului şi în fiecare aliment natural. Prezenţa sa universală în toate organismele vii a dus la stabilirea numelui său, care literal înseamnă “aceea ce se află pretutindeni”.

De-a lungul timpului, această caracteristică de a fi prezentă în mai toate alimentele naturale, nu a creat carenţe celor care aveau o dietă echilibrată. Importanţa dietei în ceea ce priveşte sănătatea, a fost înţeleasă şi utilizată de multe popoare. Acum peste 7000 de ani în Egiptul antic s-au găsit înregistrări privind utilizarea de produse alimentare ca tratamente pentru diverse boli. Hippocrate, consideră produsele alimentare ca o formă primară de medicină de peste 2500 de ani.

Continue Reading

Vitamina B6 este o vitamină hidrosolubilă, foarte sensibilă la lumină, dar rezistentă la căldură şi la procesul de oxidare. La fel ca toate vitaminele B se elimină în timp de opt ore de la administrare. Organismul tău are nevoie continuă de aceste vitamine, iar alimentaţia corectă şi suplimentele nutritive bogate în complexul de vitamine B te vor ajuta să previi multe boli.

A fost cercetată intens începând cu anul 1926 şi este în continuare una dintre cele mai studiate din tot complexul de vitamine B. Are una dintre cele mai mari varietăţi de forme chimice. Cea mai cunoscută este piridoxina, urmată fiind de piridoxamina şi piridoxalul. Celelalte forme sunt, fosfat de piridoxină, fosfat de piridoxal şi piridoxamina fosfat. Vitamina nu a avut iniţial aceste nume, dar a fost menţionată ca factor antidermatită.

Funcţiile vitaminei B6

O mare parte din chimia organismului depinde de enzime. Enzimele sunt proteine care ajută reacţiile chimice. Organismul nostru asimilează piridoxalul din alimente şi îl transformă într-o coenzimă, care se numeşte piridoxalfosfat (PF). PF asigură funcţionarea normală a peste 140 de sisteme enzimatice. Unul dintre aceste sisteme transformă triptofanul alimentar (un aminoacid important) în acid nicotinic.

Continue Reading

Acum mai bine de 2100 de ani în China trăia un mare întelept, Mencius care susţinea că hrana este cea mai mare trebuinţă a omului. Ea este menită să ajute corpul să supraveţuiască şi să-i aducă o stare de bine. Numai că între cele două funcţii au apărut dezechilibre care de-a lungul timpului au provocat o serie de boli ca scorbutul, beri-beri, pelagra, etc.

Valoarea unui regim alimentar echilibrat şi variat a fost înţeleasă de poporul chinez cu mii de ani în urmă şi acest fapt este ilustrat în celebrul ”Tratat de medicină internă al Împăratului Galben” (Huang Di Nei Ching).

Continue Reading

Vitamina B3 cunoscută sub numele de niacina, acid nicotinic, vitamina PP (din engl. Pellagra Preventer), nicotinamida, acid nicotinic, vitamina antipelagroasă este o vitamină solubilă în apă, care împreună cu celelalte vitamine B,  constituie un factor important în hrănire.

Se comportă ca o coenzimă, participă activ la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor şi este de mare ajutor pentru sănătatea şi dezvoltarea multor organe ale corpului, cum ar fi ochii, pielea, părul, sistemul nervos, circulator, digestiv şi sistemul imunitar.

Continue Reading

Pelagra a fost şi este o boală larg răspândită în lume, mai ales în regiunile cu alimentaţie săracă. Această boală a fost descrisă pentru prima dată în 1735 de medicul spaniol Gaspar Carol ca “ Mal de la rosa”. Ajutat de prietenul său Juan Sevillano, publică în 1762 lucrarea “Istorie Naturala Y Medicina del Principado de Asturias “. De la această lucrare boala mai este cunoscută sub numele de “Asturias lepra”.

Această lucrare conţine prima descriere patologică modernă a unei boli. El a explicat  cauzele bolii (dieta săracă, influenţa atmosferică) şi simptomele clasice dermatită, diaree, demenţă, deces. Numită şi „boala celor 4 D” se localizează la nivelul tegumentelor, intestinului şi creierului, iar netratarea în timp util poate duce la deces.

În momentul instalării bolii apar stări de extenuare, slăbiciune, tremurături, anxietate, iritabilitate, dureri lombare, anemie, depresie şi în cazuri grave psihoză acută. Este afectat sistemul digestiv, apare diareea, colţurile gurii sunt cu fisuri, iar gura şi limba sunt inflamate şi înroşite. Scade nivelul sucului gastric, iar tractul gastrointestinal este invadat de numeroşi paraziţi.

Continue Reading

Vitamina B2, cunoscută sub denumirea de riboflavină, este prezentă în toate ţesuturile sub formă de coenzimă sau flavoproteină. Este o substanţă cristalină, ce colorează vegetalele în galben sau galben-portocaliu. Culoarea galbenă a flavinelor este datorată maximului de absorbţie în domeniul albastru şi violet al spectrului. În forma sintetizată artificial este cunoscută ca aditiv E101 şi se  foloseşte ca pigment alimentar.

Continue Reading

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timp ce efectua analiza componentelor laptelui, pionierul bacteriologiei engleze, A. Wynter Blyth, descoperă în zerul acestuia un pigment cu o fluorescenţă aparte, galben-verzuie, pe care l-a numit iniţial lactocrom.

Cu toate că zeci de ani s-au făcut numeroase cercetări pentru a determina rolul acestui pigment ciudat de strălucitor, abia la începutul anilor 1930 s-a descoperit că acest pigment face parte din complexul de vitamine B şi este asociat cu potenţa vitaminei.

De-a lungul timpului acest pigment a purtat diverse denumiri în funcţie de materialul din care a fost izolat: lactoflavina, ovoflavina, hepatoflavina, verdoflavina, uroflavina, vitamina G.

Continue Reading

Vitamina B1 a fost numită tiamină de medicul japonez Suzuki Umetaro în 1910. Este o vitamină hidrosolubilă, vitală pentru creşterea şi dezvoltarea normală a întregului organism şi ajută la menţinerea bunei funcţionări a sistemului nervos periferic, cardiovascular şi gastrointestinal. Tiamina conţine sulf şi un grup amino în moleculă complexă şi intervine în metabolismul glucidelor, proteinelor şi lipidelor.

Rolul vitaminei B1

-         ajută la metabolizarea carbohidraţilor în glucoză pentru a obţine energie;

-         stimulează formarea enzimei, tiamin-pirofosfazată necesară proceselor de decarboxilare din ciclul Krebs generator de energie;

-         participă la metabolismul grăsimilor, proteinelor şi acizilor nucleici (ADN, ARN);

Continue Reading

Înainte de a scrie împăratul Huang Di celebrul Tratat de medicină internă al Împăratului Galben (Huang Di Nei Ching), vechea civilizaţie chineză cunoştea o boală pe care o numea ,,nu pot, nu pot “.

În timpul dinastiei Tang, medicul Sun Ssu-mo, a fost cel care a diagnosticat corect şi a vindecat boala beriberi, cauzată de deficienţe nutritive. În cartea ,,Reţete  preţioase“ a a scris: „Un medic cu adevărat bun caută mai întâi cauza bolii şi după ce o descoperă, încearcă, în primul rând, să o vindece cu ajutorul alimentelor. Doar atunci când alimentele dau greş trebuie să prescrie medicamente.”

Continue Reading

Privit în context istoric comerţul a apărut încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început oamenii se mulţumeau cu mai puţin şi se străduiau să-şi producă tot ce aveau nevoie, pe măsura  dezvoltării civilizaţie, au crescut nevoile şi au început schimburile.

La început aceste schimburi se făceau în mod direct, produs contra produs, sub numele de  troc, în care cel care avea nevoie de ceva, ceda din ce-i prisosea altora, primind în schimb ceea se îşi dorea.

Acest troc se efectua cu dificultate, încât oamenii au creat o marfă intermediară, numită monedă. Trocul s-a împărţit în două operaţiuni distincte vânzarea şi cumpărarea. Din acel moment putem spune că a început adevăratul comerţ.

Continue Reading