La sfârşitul secolului al XIX-lea,  începutul secolului al XX-lea, beriberi, o boală de temut şi de multe ori fatală,  a fost răspândită în întreaga Japonie şi în multe ţări asiatice. Un adevărat pionier, care a studiat incidenţa ridicată a bolii în rândul marinarilor din marina japoneză, a fost medicul chirurg Kanehiro Takaki.

Acest remarcabil medic s-a născut în Takao-cho (azi, Prefectura Miyazaki), la 15 septembrie 1849, a fost primul fiu al unui samurai din clasa de jos. Tatăl său a deservit  guvernul Meij, ce avea o largă deschidere democratică şi a cărui “regulă luminat’’, a marcat începutul unei noi ere în istoria Japoniei.

Continue Reading

Vitamina K este denumirea grupului de vitamine liposolubile, necesare pentru coagularea normală a sângelui şi sinteza proteinelor din plasmă, oase şi rinichi. La fel ca celelalte vitamine solubile în grăsimi, constituie un grup de substanţe legate chimic, numite în cazul acesta, chinone. 

Principalele forme sunt:

- K1 (filochinona sau fitomenadiona) se găseşte în legume cu frunze verzi;

- K2 (menachinona) e sintetizată de flora microbiană din intestin;

- K3 (menadiona, didzdrophylloquinonă) este sintetică.

Continue Reading

Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsime, pe bază de sterol, ce conţine nutrienţi similari colesterolului, cu o componentă grasă şi ceroasă, ce se poate asimila de organism cu uşurinţă.

Există în mai multe forme, fiecare cu activitate diferită, însă cele mai eficiente forme fiziologice sunt vitamina D2 (ergocalciferol) şi vitamina D3  (colecalciferol). 

Vitamina D2, (ergosterol sau provitamina D2) produsă de plante ca erosterol, provitaminic şi se numeşte ergocalciferol. Conversia este stimulată de radiaţia UV.

Continue Reading

Vitamina A este o vitamină solubilă în grăsimi (liposolubilă) ce ajută sistemul imunitar să facă faţă mediului poluant şi stresant. Scurtează durata bolilor, favorizează reproducerea şi comunicarea celulară, apără organismul împotriva afecţiunilor cardiovasculare şi a cancerului. 

Contribuie la îmbunătăţirea vederii pe timpul nopţii şi bunei funcţionări a ochiului. Ajută în tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei ochiului.

Continue Reading

Vitamina E, ,,Pastila supercreerului”, este un adevărat extinctor împotriva radicalilor liberi ce oxidează grasimea din creier şi din sânge.

O singură moleculă de vitamina E protejează 200 de molecule de acizi graşi nesaturaţi de atacul radicalilor liberi.

Practic este imposibilă lupta împotriva bolilor de inimă, a cancerului, sau creşterea imunităţii numai cu ajutorul dozelor de vitamina E din alimente, doar dacă mănânci mai mult de 5000 de calorii pe zi.

Continue Reading

Povestea vitaminei C este strâns legată de povestea scorbutului, o maladie cunoscută încă din anul 1550 î.C. de egipteni.

Scorbutul este recunoscut ca boală de Hypocrate în jurul anului 400 î.C. Părintele medicinei moderne este primul care descrie simptomele acestei boli: gingii sângerânde, pierderea dinţilor, dificultăţi respiratorii, oase fragile, dureri musculare şi articulare, hematoame, contuzii, incapacitate de a cicatriza rănile, pierdere în greutate, iritabilitate, oboseală, reducerea capacitaţilor mentale, decese imprevizibile cauzate de hemoragii interne sau stop cardiac.

Continue Reading

“Regina vitaminelor” sau “Bagheta magică a naturii”, cum mai este denumită vitamina C, este o vitamină hidrosolubilă, pe care oamenii la fel ca liliecii de fructe, rândunica şi încă câteva păsări ciripitoare, unele specii de peşti (somonul) şi porcuşorii de Guineea nu o pot produce din cauza unei gene inactive. O pot obţine doar din surse exogene, prin hrană.

Sinteza vitaminei C are loc sub acţiunea glucozei în special în ficat (la unele specii în rinichi) şi implică în acest proces patru enzime. Trei enzime implicate în proces, sunt prezente în aceste organe, dar ultima enzimă numită L-gulonolactonă oxidază – GLO lipseşte, deoarece gena care conţine informaţia necesară sintezei, a suferit mai multe mutaţii în cursul evoluţiei.

Continue Reading

La sfârşitul anilor 1930, un grup de chimişti britanici, a dovedit că degradarea cauciucului natural se datorează atacurilor succesive şi distructive  ale atomilor sau moleculelor instabile, adică ale radicalilor liberi.

Orice materie, se compune din particule infinitezimale: atomii. În nucleul acestor atomi se află protonii şi neutronii, iar în jurul lui se rotesc electronii, care se cuplează câte doi, alcătuind o combinaţie relativ stabilă.

Radicalul liber este o moleculă care a pierdut un electron cu sarcină electrică, nerăbdator să se împerecheze, fie şi cu electronii altor atomi. În tendinţa de a scăpa de singurătate reacţionează cu agresivitate, adică, în mod radical. Pentru a reface echilibrul, în scurta sa viaţă de milionimi de secundă, fură înnebunit un electron de la moleculele din vecinătate sau renunţă la electronul rămas liber.

Continue Reading

Antioxidanţii – Poliţia antioxidantă

Fiecare clipă a existenţei noastre este un dans elegant între viaţă şi moarte al radicalilor liberi şi ai antioxidanţilor.

Având nevoie de cantităţi imense de oxigen pentru metabolism, pentru producerea energiei, prin respiraţie, organismul uman, este agresat de cvadrilioane de lovituri dăunătoare. Fiecare celulă a organismului noastru încasează zilnic 10.000 de lovituri. De asemenea, fiecare lanţ de AND primeşte aproximativ 5.000 de lovituri pe zi.

O celulă lovită atât de des cedează. Ajunge să fie atât de mutilată încât îşi pierde funcţiile de bază, transformându-se într-o sursă de noi radicali liberi, gata să atace alte celule. Se generează astfel un lanţ necontrolat de reacţii biochimice dăunătoare pentru organism, cu repercusiuni foarte grave în timp.

Continue Reading

Ce sunt vitaminele?

Vitaminele sunt compuşi organici cu compoziţie chimică variată, esenţiali pentru sănătatea noastră. Nu au valoare calorică, nu furnizează molecule (materie primă) pentru construcţia celulară şi îndeplinesc roluri de reglare sau catalizează diferite funcţii metabolice. Deci, au rol de coenzime sau activatori enzimatici. Se mai numesc biocatalizatori.

Organismul are nevoie în cantităţi mici, miligrame sau micrograme, de diverse vitamine în dieta sa zilnică, pentru a asigura o dezvoltare şi o creştere optimă. Ele nu pot fi sintetizate de organismul uman, excepţie făcând patru vitamine: viamina D, vitamina K, vitamina B3 (niacina), biotina (Vitamina H) şi trebuie aduse prin alimentaţie sau ca suplimente alimentare.

Avitaminoza sau hipovitaminoză este starea patolgică determinată de carenţa de vitamine.  Începând cu seolul XX, s-a recunoscut faptul că anumite boli, foarte grave şi răspândite în trecut, se datorează carenţei vitaminice. Iată doar câteva exemple:

-         Scorbutul, carenţă de vitamina C;

-         Beri-beri, carenţă de vitamina B1;

-         Anemia perinicioasă, carenţă de vitamina B12;

-         Pelagra, carenţă de vitamina PP;

-         Ariboflavinoza, carenţă de vitamina B2.

Principalele cauze ale avitaminozei sunt:

- Aport alimentar insuficient, mai ales atunci când necesarul fiziologic sau patologic este mai mare (sarcină, alăptare, creştere, activitate fizică, psihică intensă, boli infecţioase);

- Absorbţie intestinală insuficientă, din cauza bolilor aparatului digestiv;

- Utilizare sau depozitare insuficientă, din cauza bolilor ficatului;

Continue Reading